Olga Stroe Gheciu

Oda Unei Copilarii Nesfarsite Olga Stroe Gheciu

Ode to an Unfinished Childhood. An Autobiographical Novel

This book is in Romanian. It is a Olga Stroe Gheciu's first novel, presenting important periods of her life.

Olga I?i retr?ie?te copil?ria In paginile acestei c?r?i.
Este povestea vie?ii unicului copil al unei familii de Inv???tori refugia?i din Basarabia.
Copil?ria sa al?turi de p?rin?i a fost ?i a r?mas a doua sa natur?.
O copil?rie nesfAr?it?; Intrerupt? prea devreme.
Iat? un fragment din acest roman nostalgic, plin de poezie, In?elepciune ?i echilibru:

Ai mei au trimis dup? mine pe vecinul lor, om de Incredere, vrednic ?i Indr?zne? - Ilie Bustea se numea el - l-au trimis cu o sanie ?i doi cai s? m? aduc? acas?. Nimic nu vedeam de jur Imprejur, fie c? eram Infofolit? toat? In p?turi, fie c? z?pada c?dea gr?mad? din cer. Nenea Ilie Bustea mergea pe lAng? cai, IndemnAndu-i necontenit s? Inainteze. Avea, Ilie Bustea, cei mai frumo?i ?i puternici cai - recunoscu?i de to?i s?tenii. Se ocupa de ei, Ii dresa, lucru care m? nec?jea cAnd Il vedeam folosind biciul pentru a-i Inv??a s? asculte comenzile sale. Dar lec?iile sale ne-au prins bine In acea zi de februarie 1954, deoarece caii cuno?teau drumul. Mergeau forn?ind, la Indemnul st?pAnului lor, sim?ind c? ?i ei, ?i noi suntem In pericol - fie din cauza Intinderii albe nesfAr?ite, fie din cauza unor urlete ce se auzeau din dep?rt?ri.
AtAt ?tiu: cei doi cai imen?i In imaginea mea, st?pAnul lor ?inAndu-i de c?p?stru, eu In sania care alerga In urma lor, furia z?pezii ce c?dea continuu ?i faptul c? noi eram - doar noi - singurii vie?uitori In acea mare de z?pad? ce Incepea de sub noi mereu ?i se sfAr?ea In cer!
Am ajuns acas? - la p?rin?ii mei - In camera primitoare ?i cald?, iar In cAteva ceasuri, totul s-a transformat In vuiet ?i o furie a fuioarelor de ninsoare a Intunecat totul. Eram prin?i In mijlocul furtunii de z?pad?, desp?r?i?i de ceilal?i, precum ?i alte gospod?rii fuseser? izolate de cele vecine. Frica nu pusese st?pAnire nicicum pe mine, am tr?it toat? IntAmplarea ca pe o situa?ie oarecare, ca pe un drum obi?nuit pe care-l f?ceam de la ora? spre cas?, In fiecare sfAr?it de s?pt?mAn? sau Inceput de vacan??. „ Dar, ninsoarea Inceteaz?.
Norii fug. Doritul soare
Str?luce?te ?i dezmiard?
Oceanul de ninsoare.
Soarele rotund ?i palid
Se prevede printre nori
Ca un vis de tinere?e
Printre anii trec?tori." anun?? tata peste un timp, un timp destul de lung, tocmai potrivit ca troienele de z?pad? s? dep??easc? In?l?imea caselor, s? ating? cump?na fAntAnii noastre. Str?zile I?i schimbaser? relieful: dealuri de z?pad? ?i v?i. Trebuia s? urci pAn? In vArful dealului mai Inalt decAt casele ?i s? cobori, s? urci iar ?i s? cobori iar pentru a „merge" pe o strad?.